- huiálã
- s. f., g.-d. art. huiélii; pl. huiéli
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
huială — HUIÁLĂ, huieli, s.f. (reg.) Vâjâit prelung; vuiet. [pr.: hu ia ] – Hui + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 huiálă s. f., g. d. art. huiélii; pl. huiéli Trimis de … Dicționar Român
hu — HU1 interj. Onomatopee care imită sunetul produs de anumite păsări, precum ciuhurezul sau cucuveaua. (onomat.; cf. fr. huer (= a ţipa pentru a stârni vânatul şi a l goni spre vânători) şi chat huant (= ciuhurez, ciuf pitic)) Trimis de tavi, 18.01 … Dicționar Român